Influenţa Chinei asupra economiei globale

Dealungul istoriei sale, China a fost lovită în principal de revolte sociale, conflicte dinastice, războaie civile dar şi de invazii externe care au determinat diviziuni ale unităţii statale, mai mult sau mai puţin durabile, însă acestea nu au avut consecinţe geopolitice ireparabile. Nu au condus la formarea unor state distincte precum în Europa după destrăarea Imperiului Roman. De fiecare dată unitatea statală s-a refăcut în cadrul aceloraşi parametric. Fenomen posibil datorită forţei de coeziune, a omogenităţii şi continuităţii civiliyaţiei chineze.
O altă trăsătură este gigantismul dimensiunii demografice. China a rămas probabil de-a lungul istoriei, statul cel mai populat al planetei. Victoria comunismului în 1949 readuce ordinea şi centralizarea internă, gestionează în esenţă societate care trece de la 582 mil. Loc în 1953 la 1 mld. în 1982 şi redă Chinei rangul şi sentimentl de mare putere. După 1991 China rămȃne principalul supravieţuitor al vechului sistem socialist.
Statul chinez funcţionează totuşi după principiile pieţei libere capitaliste şi care cunoaşte unul dintre cele mai ridicate ritmuri de dezvoltare din lume în ultimul deceniu.
Din punct de vedere economic, în ultimele decenii China a traversat o perioadă de mari transformări economice, în condiţiile existenţei unei populaţii numeroase, a unei infrastructuri insuficiente şi a unor mari decalaje la nivel regional. Obictivul Chinei de a-şi mări PNB de 4 ori între 1980 şi 2000 a fost atins, iar pȃnă în anul 2010 dublarea PNB din 2000. Această dinamică a fost posibilă datorită aplicării consecvente a reformei, în paralel cu încurajarea investţiilor străine precum şi participarea tot mai activă a Chinei la circuitul economic mondial. Ritmul înalt de dezvoltare a impus valorificarea resurselor de subsol, îmbunătăţirea infrastructurii (ex:magistrala feroviară trans-asiatică Istanbul-Almaty-Urumqi-Xi`an-Shanghai), modernizarea industriei şi agriculturii, crearea unor poli regionali de creştere (zone economice speciale ex: Shenzen, Zhuhai, Shantou s.a.)
Toată această perioadă a făcut din China o super putere nu numai pe plan economic, dar şi pe plan politic. China devine tot mai influentă în deciziile majore care se iau cu privire la viitorul lumii. Această expansiune a Chinei dar chiar şi a Indiei pe plan global a facut ca marile puteri „clasice” (SUA, Russia, Vestul Europei) să-şi reconfigureze politicile externe.
Concret, factorii cei mai importanţi îl reprezintă rezerva Chinei în dolari americani pe plan economic, iar pe plan militar, recunoaşterea chinei ca putere nucleară.
În prezent distributia puterii pe glob este diferită. Conform Goldman Sachs şi Deutsche Bank, creşterea anuală a venitului naţional în ţările BRIC (Brazilia, Russia, India, China) a fost mai mare decȃt în SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie şi Italia, iar pȃnă în 2025 se estimează dublarea venturilor în ţările BRIC faţă de ţările puternic industrilaizate din G7.
In contextul schimbarilor geopolitice din ultima perioada se contureaza, din ce in ce mai mult existenta unei triple aliante, in regiunea Eurasia, din care fac parte China, Rusia si Iran. Aceasta alianta constituie un obstacol impotriva expansionismului Statelor Unite.
Cele trei tari formeaza o "tripla alianta", care constituie nucleul unei coalitii eurasiatice indreptate contra invadarii Eurasiei de catre SUA si incercarea de a crea o hegemonie globala.
Principalul motiv pentru care există această alianţă îl reprezintă interesul pentru zona Eurasia. Rusia, si Iranu sunt mari exportatori de energie, care au profunde interese in Caucazul de Sud. Ele se opun cu fermitate scutului antiracheta al NATO, cu scopul de a preveni ca SUA si UE sa controleze coridoarele energetice din jurul bazinului Marii Caspice.
In timp ce China se confrunta cu SUA in Asia de Est si in Pacific, Iranul si Rusia se afla in aceeasi situatie in Asia de sud-vest si in Europa de Est. Toate cele trei tari sunt amenintate in Asia Centrala si se tem de prezenta militara a SUA si NATO in Afganistan.
Pe de alta parte, din punct de vedere economic, creşterea economiei Germaniei dar şi a Japoniei depind de China care este principala piaţă de export pentru Germania, Japonia şi nu numai.
Pana nu demult Japonia era considerata cel mai important creditor extern al economiei americane. In prezent Japonia a fost devansata de China care a devenit cel mai important creditor extern al SUA, ceea ce ii conferă un statut superior ca factor de decizie la problemele globale. Liderii de la Beijing sunt, insa, ingrijorati de soarta investitiilor lor. Din echivalentul a 2,5 trilioane de dolari pe care chinezii le au in rezerve valutare, 70 de procente sunt investite in moneda americana, iar politica fiscala a SUA nu face decat sa le scada valoarea. De aceea, Beijingul a inceput sa isi indrepte atentia si spre alte monede.
China incearca sa profite şi de criza datoriilor din Europa si sa isi extinda influenta pe continent prin investitii masive si achizitii de obligatiuni emise de statele cu cele mai mari probleme. Strategia Chinei ar putea sa duca Europa in situatia SUA care este dependenta de Beijing din punct de vedere financiar. Totusi, cu promisiunile privind sprijinul financiar si sustinerea monedei europene, Beijingul incearca de fapt sa isi stabilizeze cel mai mare partener comercial. Totusi, cu cat tarile europene devin mai dependente de China, cu atat ele sunt mai aproape de dilema cu care se confrunta SUA. "Cum sa fii dur cu bancherul tau?", se pare ca a scris secretarul de stat american, Hillary Clinton, intr-o nota publicata recent pe WikiLeak.
Izolarea sistemului bancar şi rolul important al statului în sistemul bancar duce la o redresare economică rapidă. În multe feluri, sistemul bancar chinez a beneficiat din faptul că este izolat de restul lumii şi este într-o formă mai bună decât sistemul bancar internaţional.
Controlul extins al capitalului a ajutat la paza instituţiilor financiare de la ce e mai rău în criza globală. Influenţa statului este, de asemenea, mai mare. Aşa că atunci când guvernul spune 'împrumută', băncile dau împrumut. Aceasta pune China într-o poziţie mai bună să îşi revină din recesiune şi asta este, de fapt, ceea ce s-a întâmplat.
Chinezii se implica si pe teritoriul african ajutand o tara precum Congo. In schimbul resurselor naturale ale acestei tari, chinezii promit sa le construiasca sosele, scoli, centrale hidroelectrice si spitale.
Prezenta chineza se face tot mai simtita in lume, tara comunista avand acum un cuvant greu de spus, prin influenta ei directa si indirecta asupra multor tari puternice, inclusiv SUA.

Criza financiară din Ungaria

Recesiunea din zona Euro care a amplificat efectul crizei, datoria publică, deficitul de cont curent, nevoia de finanţare din exterior, instabilitatea Forintului, sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă statul maghiar în prezent.
Chiar dacă băncile maghiare nu au fost expuse direct crizei creditelor, Ungaria a fost destul de sensibilă în ceea ce priveşte mişcările de capital dinspre băncile străine spre filialele acestora datorită faptului că mare parte din finanţare se face de la băncile mamă din vestul Europei.
Pe de altă parte, în perioada 2008 rata dobȃnzi era destul de ridicată ceea ce a făcut ca multă lume să se împrumute în monede cu volatilitate ridicată (grad mare de risc), însă cu rate ale dobȃnzilor destul de scăzute.
Guvernul de la Budapesta s-a confruntat cu o mare lipsă de credibilitate în rȃndul cetăţenilor. Încă din 2006 guvernul maghiar a ridicat nivelul taxelor şi a introdus noi taxe. Cu toate acestea, datoria publică continua să crească fiind printre cele mai ridicate din regiune. Ungaria a mai avut probleme în ceea ce priveşte datoriile în perioada regimului comunist cȃnd datoria publică era 90% din PIB. Politica de reducere a datoriei statului a prins Ungaria anului 2001 cu o datorie de 50% din PIB. Din 2001 pȃnă în prezent aceasta a crescut ajungȃnd la 80,2% din PIB conform CIA world-factbook. În 2007 performanţele Ungariei în statisticile macroeconomice erau printre cele mai rele. Inflaţia a atins 7% în timp ce în ţările din regiune (Polonia, Cehia, Slovacia) era de aproximativ 3%. De asemenea, deficitul de cont curent depăşea 7%, iar în ţările din regiune (Visegrad3) peste 4%.



În timp ce criza se accentua, deţinătorii de titluri doreau să vȃndă însă pe piaţă erau din ce în ce mai puţini cumpărători. Statul maghiar a încercat să emită noi titluri de valori pentru a-şi rezolva o parte din probleme însă fără reuşită.



Banca centrală a ridicat dobȃnda cheie la 11,5% cu scopul de a sprijini moneda naţională care s-a depreciat cu 14% faţă de euro. Pe lȃngă asta, preţul acţiunilor celei mai mari bănci din Ungaria, OTP, a scăzut. Pentru a exacerba această situaţie critică, agenţiile de rating au ameninţat că retrogradează Ungaria.



Deoarece guvernul nu a fost în stare să salveze sistemul financiar şi să ofere stabilitate ţării, sa cerut o colaborare cu FMI şi cu Uniunea Europeană ca ultimă soluţie.
Cele mai importante obiective ale acordului vizau securizarea finanţelor publice şi stabilitatea sectorului bancar. Programul susţinut de FMI prevedea un pachet de ajustari fiscale pentru a reduce deficitul. Deoarece Ungaria are o datorie publica extrem de mare, aceste ajustări trebuie aplicate mai ales pentru a creşte nivelul de încredere în economia maghiară.
După ce unele măsuri ale înţelegerii cu FMI au fost implementate, moneda naţională a inceput să fie mai puternică faţă de perioada dinaintea acordului. Fără existenţa vreunui acord, forintul continua să scadă, făcȃndui pe cei ce aveau credite în valută să sufere şi mai mult, iar statul nu putea să emită noi titluri. Una din cele mai mari probleme cu care se confruntă guvernul maghiar, este incapacitatea acestuia de a oferii beneficii (ajutoare) sociale mai generoase. Astfel, cetăţenii fac faţă din ce în ce mai greu efectelor sociale pe care le generează criza. În ultima perioadă, ca rezultat al masurilor drastice luate de guvernul maghiar, au avut loc manifestaţii ale cetăţenilor în special a celora din sectorul public.
Una din marile cauze care a declanşat criza financiară a fost deficitul bugetar. Campania electorală din 2002 a intensificat competiţia dintre partidele politice care pentru atragerea electoratului s-au depăşit în promisiuni. Ca rezultat, asta a însemnat mari cheltuieli bugetare pe diferite categorii ale populaţiei. De exemplu, a 13-a pensie pentru pensionari sau creşteri salariale în sistemul bugetar de 50%. Astfel, au apărut dezechilibre în proiecţiile bugetului de stat, buna guvernare şi gestionare a bugetului fiind inexistentă. Monopolurile de stat ineficiente şi sistemele de organizare teritorială inadecvate nu au făcut altceva decȃt să crească costul social al crizei.
Ungaria este o economie deschisă şi depinde în mare măsură de partenerii comerciali din exterior. Exporturile şi creşterea economcă vor avea de suferit dacă economiile din Europa îşi pierd puterile. Dar lăsȃnd deoparte creşterea economică înceată, impactul vine şi din partea pieţelor financiare destul de instabile. Ungaria are printre cele mai mari datorii publice din Europa (aproximativ 80%) care o face extrem de vulnerabilă în faţa unor condiţii de cerere de finanţare din exterior.
Guvernul maghiar a luat o serie de măsuri contestate de economişti dar şi de populaţie prin diverse manifestări. De asemenea, în 2010, guvernul a refuzat un ajutor de la FMI considerȃnd că aceasta este “un pas înainte către autodeterminarea naţiunii”. Ca urmare, nesupravegheată fiind de FMI sau BM în luarea unor decizii, guvernul a implementat o serie de măsuri cu beneficii pe termen scurt care nu susţineau o creştere durabilă a economiei pe mai mulţi ani.
Aşadar pericolul este atȃt de mare încȃt presa internaţională scrie deja că Ungaria ar putea deveni prima ţară din Uniunea Europeană care să intre în incapacitate de plată.