Chiar dacă băncile maghiare nu au fost expuse direct crizei creditelor, Ungaria a fost destul de sensibilă în ceea ce priveşte mişcările de capital dinspre băncile străine spre filialele acestora datorită faptului că mare parte din finanţare se face de la băncile mamă din vestul Europei.
Pe de altă parte, în perioada 2008 rata dobȃnzi era destul de ridicată ceea ce a făcut ca multă lume să se împrumute în monede cu volatilitate ridicată (grad mare de risc), însă cu rate ale dobȃnzilor destul de scăzute.
Guvernul de la Budapesta s-a confruntat cu o mare lipsă de credibilitate în rȃndul cetăţenilor. Încă din 2006 guvernul maghiar a ridicat nivelul taxelor şi a introdus noi taxe. Cu toate acestea, datoria publică continua să crească fiind printre cele mai ridicate din regiune. Ungaria a mai avut probleme în ceea ce priveşte datoriile în perioada regimului comunist cȃnd datoria publică era 90% din PIB. Politica de reducere a datoriei statului a prins Ungaria anului 2001 cu o datorie de 50% din PIB. Din 2001 pȃnă în prezent aceasta a crescut ajungȃnd la 80,2% din PIB conform CIA world-factbook. În 2007 performanţele Ungariei în statisticile macroeconomice erau printre cele mai rele. Inflaţia a atins 7% în timp ce în ţările din regiune (Polonia, Cehia, Slovacia) era de aproximativ 3%. De asemenea, deficitul de cont curent depăşea 7%, iar în ţările din regiune (Visegrad3) peste 4%.
În timp ce criza se accentua, deţinătorii de titluri doreau să vȃndă însă pe piaţă erau din ce în ce mai puţini cumpărători. Statul maghiar a încercat să emită noi titluri de valori pentru a-şi rezolva o parte din probleme însă fără reuşită.
Banca centrală a ridicat dobȃnda cheie la 11,5% cu scopul de a sprijini moneda naţională care s-a depreciat cu 14% faţă de euro. Pe lȃngă asta, preţul acţiunilor celei mai mari bănci din Ungaria, OTP, a scăzut. Pentru a exacerba această situaţie critică, agenţiile de rating au ameninţat că retrogradează Ungaria.
Deoarece guvernul nu a fost în stare să salveze sistemul financiar şi să ofere stabilitate ţării, sa cerut o colaborare cu FMI şi cu Uniunea Europeană ca ultimă soluţie.
Cele mai importante obiective ale acordului vizau securizarea finanţelor publice şi stabilitatea sectorului bancar. Programul susţinut de FMI prevedea un pachet de ajustari fiscale pentru a reduce deficitul. Deoarece Ungaria are o datorie publica extrem de mare, aceste ajustări trebuie aplicate mai ales pentru a creşte nivelul de încredere în economia maghiară.
După ce unele măsuri ale înţelegerii cu FMI au fost implementate, moneda naţională a inceput să fie mai puternică faţă de perioada dinaintea acordului. Fără existenţa vreunui acord, forintul continua să scadă, făcȃndui pe cei ce aveau credite în valută să sufere şi mai mult, iar statul nu putea să emită noi titluri. Una din cele mai mari probleme cu care se confruntă guvernul maghiar, este incapacitatea acestuia de a oferii beneficii (ajutoare) sociale mai generoase. Astfel, cetăţenii fac faţă din ce în ce mai greu efectelor sociale pe care le generează criza. În ultima perioadă, ca rezultat al masurilor drastice luate de guvernul maghiar, au avut loc manifestaţii ale cetăţenilor în special a celora din sectorul public.
Una din marile cauze care a declanşat criza financiară a fost deficitul bugetar. Campania electorală din 2002 a intensificat competiţia dintre partidele politice care pentru atragerea electoratului s-au depăşit în promisiuni. Ca rezultat, asta a însemnat mari cheltuieli bugetare pe diferite categorii ale populaţiei. De exemplu, a 13-a pensie pentru pensionari sau creşteri salariale în sistemul bugetar de 50%. Astfel, au apărut dezechilibre în proiecţiile bugetului de stat, buna guvernare şi gestionare a bugetului fiind inexistentă. Monopolurile de stat ineficiente şi sistemele de organizare teritorială inadecvate nu au făcut altceva decȃt să crească costul social al crizei.
Ungaria este o economie deschisă şi depinde în mare măsură de partenerii comerciali din exterior. Exporturile şi creşterea economcă vor avea de suferit dacă economiile din Europa îşi pierd puterile. Dar lăsȃnd deoparte creşterea economică înceată, impactul vine şi din partea pieţelor financiare destul de instabile. Ungaria are printre cele mai mari datorii publice din Europa (aproximativ 80%) care o face extrem de vulnerabilă în faţa unor condiţii de cerere de finanţare din exterior.
Guvernul maghiar a luat o serie de măsuri contestate de economişti dar şi de populaţie prin diverse manifestări. De asemenea, în 2010, guvernul a refuzat un ajutor de la FMI considerȃnd că aceasta este “un pas înainte către autodeterminarea naţiunii”. Ca urmare, nesupravegheată fiind de FMI sau BM în luarea unor decizii, guvernul a implementat o serie de măsuri cu beneficii pe termen scurt care nu susţineau o creştere durabilă a economiei pe mai mulţi ani.
Aşadar pericolul este atȃt de mare încȃt presa internaţională scrie deja că Ungaria ar putea deveni prima ţară din Uniunea Europeană care să intre în incapacitate de plată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu